Suntem membri ai U. E. din 2007. O parte dintre noi, cei optimisti, am asteptat cu sufletul la gura aderarea si o sansa la mai bine intr-o tara care de multe ori se pare ca nu mai este a romanilor.
Schimbarile majore au incetat sa vina. Suntem legati si mai puternic de o economie vest-europeana dar este o legatura negativa. De ce? Pentru ca importam de acolo iar la exporturi suntem codasi. Avem o economie care s-a dezvoltat accelerat in ultima perioada. O dezvoltare bazata pe imprumuturi, in special, pe cele de cheltuieli personale.
Nu avem un sector al IMM - industria mica si mijlocie- care sa sustina o competitie si o economie stabila. Industria mare a fost ingenucheata de criza economica. Sectorul tertiar in tara noastra este insuficient dezvoltat. Turismul este la pamant si schimbari nu se intrevad - cu un ministru pus pe spongi ca Elena Udrea nu exista speranta unei strategi durabile.
Nu avem drumuri europene, de austostrazi nu se mai poate vorbi. Se stie ca o economie depinde de modul in care se efectueaza transporturile.
Uniunea Europeana ne-a adus unele oportunitati. Din pacate guvernele Tariceanu si Boc nu le-au valorificat. Am avut fonduri europene nerambursabile neutilizate si returnate. O sansa care nu va reveni. Suntem liberi sa lucram in Uniunea Europeana - daca acolo este nevoie de cunostintele si abilitatile noastre.
Ce ne trebuie?
Raspunsul este simplu. O strategie pe termen mediu si lung - discutata de toata lumea politica si societatea civila. Un plan pe care sa il semneze toata lumea si care sa fie de neatins de catre orice guvernare. Simplu si totusi atat de complicat in tara noastra.
